O altfel de Iubire


Iubesc cuvintele. Mari sau mici, soptite sau strigate, scrise sau doar gandite, silabisite ironic sau ajustate senzual, cantate sau citite, in limba mea, in limba voastra... Iubesc greutatea lor cand  n-a mai ramas decat  amagirea ultimului vis si le-am facut cuib pe limba mea, in causul palmelor. Am agonisit atatea cuvinte si sunt bogata, sunt miliardara, dar in buzunarul de la piept nu pastrez decat doua. N-am cunoscut pe nimeni caruia sa nu-i ofer din avutia mea si toti stiu despre mine ca nu pierd, oricat de mult as oferi. Cand privesc, cand tac, cand ating nu fac decat sa dau sens cuvintelor, sa-mi leg simtirea in fraze tangibile, sa caut rima gandului in coltul unui ochi. Sunt intrebata daca pot spune tot ceea ce pot scrie. As fi fericita, as fi saraca daca doar as spune si n-as mai simti nimic, dar simt si-mi picura inima printre dinti cand rostesc cuvintele, printre degete cand le scriu.
 
In mintea mea, cuvintele au chip si viata, traiesc in felul lor fiecare zi si pentru fiecare moment isi schimba culoarea, slabesc si devin palide cand nu-mi pot cuprinde emotia si capata culori fierbinti cand clipele devin coerente. Cel mai bun drog ar fi din pulbere de cuvinte, trasa adanc in suflet pentru cauterizarea tuturor golurilor, topita pe varful limbii pentru gustul fericirii, dar vezi... sunt roaba, ma tem de dependenta. Minciunile mele sunt frumoase si dor abia dupa ce plec, ma dor pe mine, ma ajung din urma, ma strang de gat cu toata puterea semnelor de punctuatie asezate perfect intr-o tacere imperfecta. Cand n-am mai putut vorbi si mi-am detestat glasul alterat de foamea vocalelor ascutite de sentiment, cand n-am mai putut pronunta mangaierea consoanelor... mi-am cantat durerea cu degetele pe strigatele incrustate in lemn. M-am indragostit de cuvinte dinainte de a le cunoaste sensul. Am cunoscut intimitatea lor si n-am mai putut renunta la placerea de a le simti capatand dimensiuni ireale de pe buzele mele, urmele lacrimilor in cerneala.

N-am suferit pentru nimic mai mult decat pentru cuvinte gresit alese, aruncate la intamplare, rastalmacite intentionat sau tradate pentru asteptari livide de liniste erotica. Ca sa fiu iubita am zugravit in gesturi, explicatii banale si obsesii insuportabile muritorilor de rand ce nu si-au gasit alinarea in efectul lor. Da, cred ca atunci am inceput sa mint si am facut-o pana cand nu am mai stiut eu insumi ce sa cred. Momentele mele de singuratate intre oameni au creat un monstru excitat de reactiile naive cutate intre sprancenele adunate cu o placere absurda de curiozitate. I-am mintit pe toti acestia aratandu-le ceva ce si-au dorit sa vada, dar n-au stiut cum sa ceara, le-am iubit increderea si m-am ruinat pierzandu-i pentru ca adevarul meu i-a ranit. Iubesc cuvintele, arme pe timp de pace.