Hit the Road...


Aseara am primit de la Regina un "te iubesc" asezat genial, in stilul ei unic, intr-o rama neagra. In seara asta am citit un "te iubesc" scris fugar, in stilul lui unic, intr-o fereastra de mess. Ea nu o spune decat mie. El o spune tuturor. Ea este Regina mea de inima rosie. El este Jokerul inimilor. All-in. One out... As fugi cateva ore cu Regina mea arestata in castel. Intr-o cafenea in care miroase a cafea si a parfumuri tari. A oameni grabiti sa cumpere pentru neveste si amante. A telefoane date inainte de a ajunge acasa. A oameni cu vieti multe si tristeti si mai multe. A noi, oamenii zilelor haotice. Dar deocamdata nu putem fugi decat pana in bucatarie, intre un scutec si un biberon. Si tot e de ajuns! Mai devreme am adormit pe canapea doua ore si am visat frumos. Eram cu Regina intr-o vacanta cred. Ne hlizeam cu straini pe strazi, eu o puneam sa imi faca poze, ea nu avea chef, ne sunau telefoanele si noi le ignoram. Toti din vis erau mascati, ca pentru un carnaval. Mai putin noi. Ne-au cazut mastile de alta data, oare?! De cand am venit acasa incerc sa fac bagajele. Nu stiu de ce naiba am un sentiment de parca as pleca de tot. Parca las ceva in urma si nu vreau sa inchid geamantanul. Parca uit ceva, si nu stiu ce. Am pus ugg-urile noi, rochita pentru noaptea dintre ani, camera foto, pozele cu noi pentru mama, sistemul karaoke pentru tata si cadourile pentru copii. Ce uit?!
Tata suna si imi spune ca a jumulit bestia si a pus gheata in congelator. Am pus si eu tata ceva in congelator, dar lasa, nu te incarc cu iceberg-ul gandurilor mele. Tu asteapta-ne in bucatarie, cu 3 pahare de whisky si prajiturile mamei, ca in fiecare an. Noi o sa desfacem cadourile si o sa povestim vietile noastre de adulti iar voi o sa va uitati la noi muti, ca in fiecare an. Ca la un spectacol care v-a iesit mai bine decat credeati. Si pe care il savurati cu fiecare Craciun care ne gaseste tot impreuna. Home sweet home! Mi-am jumulit si eu cardul in ultimele zile. Pentru ca imi place sa ma rasfat si sa pierd timpul printre rafturi. Pentru ca am in jurul meu atatia oameni care isi inghit in sec dorintele. Pentru ca zilele trecute cand am fost la doctor mi-am confirmat filozofia mea de viata ca fiind cea mai sanatoasa. Daca maine ar fi ultima, cate regrete ai avea?! E drept ca sunt un om prea simplu pentru a avea regrete grandioase. Dar in simplitatea mea complexa am observat ca listele de dorinte pe care mi le-am facut pana acum sunt toate bifate cu cate un smile. Hai, inca o lista macar... Am de facut cateva schimbari tehnice anul care vine. Trebuie sa imi zugravesc putin edificiul si sa ii consolidez temelia. O casa asa primitoare pe dinauntru si neglijata la exterior! Parca e pacat de mobila de colectie si de muzicalitatea care rasuna din toti peretii. Am inceput promitator. Am schimbat iala la intrare. Era una de calitate, dar Printul avea o copie si impresia ca mai poate incerca sa intre. E drept, cheia potrivita ar descuia orice iala as pune. Doar ca, din pacate, nu iese mereu asa...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu